dor.

Mirosul lui i-a ramas impregnat in nari. El tresare de fiecare data cand simte un parfum asemanator cu al ei. Pielea ei mai poarta amprenta atingerilor lui. El cauta textura imperfecta a epidermei ei la fiecare alta. Pe buzele ei a ramas tatuat sarutul lui din fiecare dimineata. Buzele lui mai cauta gustul buzelor ei. Ea adoarme mereu in aceiasi pozitie in care adormea cand era in bratele lui. Jumatatii lui de pat ii lipseste ea. Ea ii cauta privirea in fiecare barbat pe care il intalneste. El are impresia ca o vede uneori. Noptile lungi si reci poarta amintirea noptilor fierbinti si parca prea scurte din vara care a trecut. Din tot, le-au mai ramas dorul si multe amintiri. Ea ar avea atatea sa ii spuna, dar ii este frica. Lui ii lipseste, ar vrea sa o caute si totusi ezita. Si oricum, telefoanele tarzii si mesajele ambigue nu le pot stinge dorul. Poate se vor revedea candva, poate povestea inceputa timid intr-o vara departe de casa are nevoie de o continuare sau de un final. Sau poate nu, asa ca lasa timpul sa decida in locul lor...in fond, sunt doi straini cu amintiri comune...